Aceasta fraza a aparut dintr-o necesitate.Nu e doar o replica de film si nici nu e vreo metafora cu care se incheia un concert.
ELVIS era asa de mare incat trebuia scos din sala cat mai repede ca nu cumva fanii sa produca pagube pentru ca toti incercau macar sa-l atinga.
Pentru mine e o mare nedreptate sa furi un om din plinatatea gloriei sale.Din motive evidente de securitate era alergat imediat ce se dadea jos de pe scena pana la masina prin intuneric si plecau cu el de parca fusese rapit.
In locul lui m-as fi deghizat si as mai fi ramas sa ma bucur de momentul meu de glorie.Dar probabil era epuizat si probabil deja se saturase de atata glorie.
In definitiv cat a fost pe scena a trebuit sa straluceasca.In momentul in care e dat jos devine un om obosit,epuizat si singur.
Tot ce-si mai doreste e un singur lucru:sa doarma.
Si a adormit.
Pentru totdeauna.
ELVIS HAS LEFT THE BUIDING BUT NOT THE LITLLE ROOMS OF OUR SOULS!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu