Mi-e dor de Dem Radulescu.Mi-e dor de geniul lui,de bucuria lui de a trai,de bunatatea lui,de sfatul lui bun,de incurajarile lui,de dojenelile lui,de umorul lui ,de pofta lui de ras,de felul in care vedea viata dar mai ales de felul in care m-a invatat sa vad viata. Pe dvd-ul lui cu Momente de aur scrie: "A face oamenii sa rada cand ei au atatea motive sa planga,dandu-le forta de a trai, e cea mai privilegiata vocatie,asemanatoare cu cea a sfinteniei"
Orice as face in viata asta stiu ca zi de zi vreme de 4 ani am avut un spectator divin.
2 comentarii:
Si sunt convins ca ne priveste, la fel de plin de Dragoste.
Hai sa ii multumim cumva lui Dom' Profesor! Hai sa spunem lumii ce am aflat acolo, atunci!
Sa traiesti Dane!
Hmm.. as minti daca as spune ca stiu foarte multe despre stimabilul Dem. Dar la fel as minti daca as spune ca nu m-ar interesa. Fata de generatia actuala, incerc sa-mi gasesc un reper, sa ma agat de-o carte buna, de-un stil de viata normal in schimbul prostiei nevinovate ce ne inconjoara.
In schimb, imi iau modele de viata..
Oameni mari. Oameni, care pe langa faptul ca au luptat sa-si atinga visele, isi traiesc viata cu cap.
Oameni ca tine.
Multumesc.
Trimiteți un comentariu